Muntele Katmai

            Puţine ştiri s-au bucurat în secolul XX de atâta atenţie ca aceea despre Muntele Katmai. Aflat la comanda vasului cu abur Dora, în drum spre portul Kodiak de pe insula cu acelaşi nume din Alaska, pc 6 iunie 1912, căpitanul nota în jurnalul de bord la ora 13 fix: „Am zărit o coloană groasă de fum drept la pupa, ridicându-sc din Peninsula Alaska. Am luat relevmentul şi am presupus că este vorba despre Muntele Katmai, aflat la distanţă ac circa 88 km". Insoţit de un vânt aspru şi de fulgere, fumul a ajuns la navă în răstimp de două orc, îmbrăcând-o într-o ccnuşă albicioasă cc a acoperit chiar şi suprafaţa mării. Cenuşa a căzut şi în insula Kodiak, unele acoperişuri prăbuşin-du-se sub greutatea ei.

Glacier Bay

         In fiecare zi de vară, Glacier Bay răsună de trosnetele bucăţilor de gheaţă ce se rup şi cad în mare, unele de dimensiunile unui imobil. Ele se desprind din pereţii înalţi de gheaţă ce întâlnesc apele reci din largul Strâmtorii de Gheaţă, în golful Alaska. Pe măsură ce zapada se topeşte, scoţând la iveală roca goală de dedesubt, plantele şi animalele revin pe teritoriile „pierdute" în timpul „Micii Glaciaţiuni" de acum 4000 de ani.Atunci când navigatorul britanic George Vancouver a sosit aici cu nava sa HMS Discovery , golful Alaska nu exista. Vizibil era doar capătul unui gheţar masiv cu imaginea unui perete de gheaţă de 16 km lungime, înalt de 100 m.