Izvoarele de la Pamukkale

Călătorind prin Asia Mica în 1765, englezul Richard Chandler a zarit pentru prima data Pamukkale care i s-a părut o întindere alba, povarnita, undeva departe. Apropiindu-se, el a „privit cu mirare" ceea ce parea a fi o uriasă cascada îngheţată, a carei suprafata era vâlurită, ca si cum apa ar fi încremenit pe loc sau s-ar fi pietrificat brusc în curgerea ei. Turiştii de astăzi care calatoresc in vestul Turciei încearcă acelaşi sentiment de uimire când văd terasele albe, dantelate, ridicându-se una deasupra celeilalte. Pereţii albi, parcă pufoşi, se reflectă în ochiurile de apă, iar stalactite identice unor cascade îngheţate înconjoară întreaga zonă, pe fundalul pâlcurilor masive de leandrii roşu-aprins.